Propunerea financiară și prețul: cum construiești o ofertă care nu e nici prea sus, nici suspect de jos

Ce conține propunerea financiară

Propunerea financiară e partea de preț a ofertei: formularul de ofertă, cu prețul total fără TVA, și anexele cerute de fișa de date, de obicei un centralizator pe articole sau pe activități, cu prețuri unitare și cantități. La lucrări, structura urmează lista de cantități a autorității; la servicii, de multe ori un grafic de plăți pe livrabile.

Regula practică: prețul din formular trebuie să fie exact suma centralizatorului. O nepotrivire e prima sursă de erori aritmetice și de întrebări din partea comisiei.

Criteriul de atribuire decide cum contează prețul

Legea 98/2016, art. 187 alin. (3), lasă autoritatea să aleagă între cel mai bun raport calitate-preț, cel mai bun raport calitate-cost, costul cel mai scăzut și prețul cel mai scăzut [1]. Citește criteriul înainte de a calcula prețul:

• la «prețul cel mai scăzut», prețul decide singur, iar orice leu în plus față de concurent pierde;
• la «raport calitate-preț», fișa de date arată ponderea prețului și a factorilor tehnici, iar câștigă punctajul total [8]: un preț mic poate compensa o propunere tehnică slabă, dar conformă, și invers, după cum cad ponderile și diferențele dintre oferte;
• la «cost», intră în calcul costurile pe ciclul de viață, definite în documentație.

Plafonul de sus: valoarea estimată

Normele consideră inacceptabilă oferta al cărei preț fără TVA depășește valoarea estimată comunicată prin anunț, când autoritatea nu poate disponibiliza fonduri suplimentare [2], iar când le are, dacă acceptarea ar trece de limitele de modificare a contractului din lege [9]. Valoarea estimată e în anunț și în fișa de date; cu loturi, pe fiecare lot. Prudent e s-o tratezi ca un tavan.

Plafonul de jos: prețul neobișnuit de scăzut

Legea obligă autoritatea să ceară clarificări când propunerea financiară pare neobișnuit de scăzută față de obiectul contractului [3]. Normele detaliază: comisia cere explicații despre posibilitatea îndeplinirii contractului în condițiile de calitate impuse, folosind ca referință prețurile pieței [4].

Răspunsul tău trebuie să fie o demonstrație, nu o asigurare: costul manoperei, al materialelor, al echipamentelor, eventualele condiții favorabile (stoc propriu, utilaje amortizate, subcontractanți cu prețuri contractate), toate cu documente. Un preț mic pe care nu-l poți fundamenta duce la respingere.

Erorile aritmetice

Când comisia găsește o eroare de calcul, normele permit corectarea elementelor propunerii financiare, inclusiv a prețului total, prin refacerea calculelor [5]. Corectarea se face cu acordul tău; dacă nu ești de acord, oferta devine inacceptabilă [6]. De aceea centralizatorul se verifică de două ori înainte de depunere: cantitate ori preț unitar egal valoare, pe fiecare rând, iar suma rândurilor egală cu prețul din formular.

Cum construiești prețul, în ordine

Ce nu pui în propunerea financiară

Fundamentarea internă (costurile tale reale, marja, pragul sub care nu mai merită) nu se depune. Ea rămâne în dosarul tău și servește la decizia de a depune sau nu, și la răspunsul de la clarificări, dacă vine. Documentul depus conține prețul și structura lui, atât.